Oare doar eu am fost constransa sa imi tin personalitatea si esenta fiintei mele inchisa pentru a putea fi inteleasa si acceptata de semenii mei?

    Sa imi iau fata de cetatean umil inaintea functionarei de la primarie de semnatura careia depinde siguranta mea, sau fata de fiinta inferioara rasei umane inaintea unei doctorite cu tigara aprinsa in mana? Sa imi plec capul inaintea unei profesoare sadice si frustrate? Sa inghit ironia unei vanzatoare de la ghiseul de bilete RATB care imi raspunde flegmatic ? Sa imi iau fata de zambet pana la urechi ascultand o prietena care considera ca discutia este intotdeauna despre problemele si parerile ei? Sau fata de aprobare neconditionata inaintea prietenului care considera ca numai el are dreptate si mie imi ramane varianta sa il aprob sau sa stau ore intregi sa ma convinga ca la el e adevarul iar eu nu stiu nimic? Oare doar eu a trebuit sa ma imbrac hidos de fiecare data cand mergeam la biserica, pentru a nu fii scoasa in evidenta ca exemplu prost?

      Pentru a fi acceptata, pentru a supravietui unei copilarii si adolescente in Romania si in religia penticostala a trebuit, am fost nevoita sa ma adaptez. Sa devin una cu decorul, sa fac ceea ce se astepta de la mine. Sa fiu ceea ce isi dorea interlocutorul meu sa fiu. De ce? Pentru ca nevoia mea de acceptare era imperativa. Pentru ca de mica am gustat durerea respingerii. Pentru ca imi era goaza de singuratate. Sacrificam comfortul, dreptul meu la exprimare, libertatea mea pentru a nu supara, a nu deranja,a nu iesi in evidenta. Am devenit experta in deghizari..

      Nu ai nici o sansa sa fii tu insuti/insati si sa fii acceptat/a intr-o societate care obliga la acceptarea unui standard universal de frumusete si succes . Este imposibil. Da, sunt oameni care se razvratesc si se opun acestui sistem, dar ei sunt urmati de altii si creaza un curent in care ,din nou ,toti devin aproape identici. ( vezi generatia hippie, rock, emo, hipster). Iar simtul de individualitate si original dispare.

     Singura metoda de a fi tu este sa FII TU. Azi geeky/maine glamorous, azi cel mai vorbaret/maine mut, acum in culmea bucuriei/ in minutul urmator bosumflat, azi compozitor de muzica/ maine vanzatoare,acum mama/mai tarziu iubita, azi extrovertit/ maine introvertit.. Intelegi tu?  Tu nu esti ceea ce faci, nimeni nu poate inchide intr-o definitie simpla magnitudinea realitatii ca esti om, esti unic, esti puternic, luptator, artist.. Nici macar tu nu trebuie sa te definesti, pentru ca astfel, singur te limitezi.

     Acum ramane problema cu ceilalti. Cand tu incepi sa traiesti in libertatea de a fi om, de a te exprima liber, de a nu te mai camufla si de a-ti folosi aceeasi fata imposibil de prevazut , ei bine, oamenii vor fugi mancand pamantul. Te vor numi nebun, bolnav de bi-polar disorder, te vor ocoli pentru ca libertatea ta ii face sa se simta incomfortabil. Oamenii, in special romanii, nu accepta ceva pana nu il pot explica si pana nu ii pun o stampila. 

   Ei bine, asta este punctul unde toti ne impotmolim. Este urat sa fii vazut ca nebun, privit cu o atitudine de dispret suprem sau privit cu mila. Oricum ai intoarce-o, nu vei reusi sa te pastrezi in pozitia de liber si absolut fericit fara ceilalti..Din cauza asta, libertatea va veni cu gust amar pentru ca inima noastra tanjeste dupa dragostea adevarata. Si dragostea adevarata, zicea un om intelept, inseamna sa fii iubit pentru ceea ce esti in esenta ta. Daca nu esti iubit pentru cine esti cu adevarat, iubirea este la fel de falsa ca si personalitatea pe care o afisezi.

   Doua decenii jumate am stat in punctul asta.

   Pana am inteles secretul reusitei. Satisfacerea nevoii de acceptare dintr-o sursa nelimitata, sigura, neschimbata, neconditionata. Dumnezeu. Cel  despre care auzisem toata viata, dar de care intotdeauna mi-a fost frica sa ma apropii. Daca ai crescut in climat protestant vei stii ca deviza lor este „Dumnezeu este dragoste, dar este si foc mistuitor!!!” No, cum sa ma apropii eu de El in conditiile astea? Orice as fi facut, oricate reguli as fi urmat, nu ma simteam vrednica sa ma apropii cu incredere de El si sa accept dragostea asta.. 

   Dupa ce m-am rupt de tara mea pentru o perioada, si vreo cateva luni nu am stiut nici o biserica pe aici, am inceput sa realizez ca ,hey, Dumnezeu nu m-a traznit ca nu am mers la biserica, dimpotriva incepea sa miste ceva in inima mea. Am vazut ca, incredibil, ma pot ruga si acasa la mine, ca imi raspunde la rugaciuni nerostite, pe care le-am spus cu capul descoperit inainte sa dorm .. Hihi.. Am inceput sa vad oameni liberi care Il urmeaza pe El si care vorbeau in libertate, toti diferiti, toti cu personalitatea lor si fara un aer si un limbaj pios, prefacut, monoton. Am inceput sa Il caut pe Creator in mod direct, fara idei preconcepute. Si ce crezi? De fapt El era dragoste. Si El va fi dragoste pana la sfarsitul lumii. Mania Lui a fost satisfacuta la Golgota, cand Fiul Sau a fost mistuit in locul nostru. Si, intr-o zi, mania Sa va mistui pe oamenii care, desi au avut cea mai simpla si mai frumoasa Cale sa aleaga sa creada in El, au refuzat cu incapatanare. Relatia Lui cu noi , pana la sfarsitul lumii, se bazeaza pe noul legamant, si anume- pe Har, pe dragostea neconditionata, nesfarsita, statornica precum o stanca, satisfacatoare, care ne da siguranta vesniciei.

    Astfel, datorita lui Cristos , tot ce are un om de facut este sa creada in Creatorul lui, sa inceapa sa Il caute, sa Ii vorbeasca in intimitate . Semnul ca a intrat in contact cu Dumnezeu este ca omul respectiv simte ,ca niciodata inainte, faptul ca nu e curat. Nu te  simti murdar, decat in prezenta Cuiva curat. Cand omul isi cere iertare si declara cu voce tare ( singur sau de fata cu altii) ca de acum crede ca Fiul lui Dumnezeu a murit pentru pacatele lumii si ale lui, ei bine, de aici incepe viata.. Din punctul asta, sufletul tau este impacat cu Cel care l-a creat, de aici incolo, identitatea ta se schimba treptat in ceva unic, frumos si viitorul tau e garantat cu Cel in care ti-ai pus speranta.

    Nu este nimic mai complicat de atat. Singurul secret este credinta. Arma secreta spre o viata fericita pe pamant si dupa. Cand crezi pe Dumnezeu pe Cuvant, cand primesti promisiunile Lui, cand crezi ca te iubeste, cand stii ca esti acceptat asa cum esti si ca ai prezentul si viitorul asigurat, totul devine real. Dupa ce crezi, nu inainte. Iar credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, care nu se simt, in general..

   Si, ca sa inchei ce am inceput, singura cale spre libertatea de a fi tu insuti , omule, este sa iti revendici identitatea de copil de Dumnezeu, sa accepti dragostea care este deja acolo, la dispozitia ta si pe care nu trebuie sa o cersesti sau sa incerci sa o meriti cu fapte bune. Dupa ce ai acceptat-o , ea devine reala. Astfel, sufletul tau este linistit, in armonie cu Creatorul sau, destinul tau este unul sigur, nevoia ta de a fi cunoscut in profunzime si iubit fara conditii este satisfacuta , prietenia si dragostea dintre tine si Cel ce a murit ca tu sa traiesti fericit creste si , ei bine, devii invincibil.

   Nimic nu te va putea opri sa te exprimi, sa iubesti, sa creezi, sa traiesti cu adevarat. Pentru ca acum esti in siguranta. Acum esti iubit si acceptat asa cum esti. Acum nimeni nu te mai poate speria ca mergi in Iad daca ai murit fara sa iti ceri iertare sau daca nu prea ai facut milostenii. Din momentul in care accepti Scandalosul Har exact asa cum este, tot ce faci bun vine din convingerea ta si este primit. Si faci cu placere, pentru ca stii ca, esti liber si sa nu faci. Devii tu, cel care nu se mai identifica cu greselile si caderile lui, ci are o singura identitate: fiu preaiubit de Dumnezeu, privit ca desavarsit prin Har. 

    Devii liber. Nu te mira ca nu se predica asta in bisericile crestine din tara noastra. Oamenii liberi nu poti fi condusi si manipulati. Dorinta de a controla pe alt om este imbatatoare si periculoasa. Daca Fiul ne-a declarat cu adevarat liberi, oamenii nu au drept de conducere abuziva asupra noastra. Se poate conduce si fara manipulare.

Dia

Anunțuri