Sa fii copil din nou.. Ce entuziasm, ce incredere, ce spirit puternic, nezdrobit inca de dezamagiri, cata curiozitate si curaj nebunesc! Eram neinfricati. Bucurie, joaca, rasete cu toata fiinta! Aveam tovarasi de joaca, eram toti copii plini de imaginatie si energie, cetateni in lumea noastra, a copiilor, unde micile rautati erau uitate repede si unde ne placea sa ramanem pana noaptea, cand strigau parintii dupa noi: „Hai in casa, ma, ca nu ai mancat nimic toata ziua!”     Nu a fost usor sa fie zdrobit copilul din noi.A luptat sarmanul cat a putut, si a fost aproape ucis in anii marcanti ai unei adolescente in Romania. Inca mai traieste in inimile unora dintre noi, inca mai respira si mai trage o privire ‘afara’ , dar se retrage ingrozit si se acunde inapoi in adancul inimii, de teama de a nu fi iar ranit. 

   Da, se ascunde dupa chipuri sterne, ochi goi de viata, trupuri care au intrat intr-o transa , programati doar sa existe, sa supravietuiasca, sa traiasca in limitele impuse de societate- limite care creaza un model de comportament general, din care nimeni nu poate iesi, daca nu vrea sa fie anihilat de restul. 

   Nici bucuria noastra nu mai e bucurie, nu vrem sa fim considerati nebuni, nu?Ah, copii chinuiti ce suntem! 

   Vestea buna? Copilul din noi, din fiecare, este inca viu si noi putem fi iar niste copii ..

   Cum? Ei bine, avem un ‘Tatal nostru care esti in ceruri’.

    Dumnezeu este cu adevarat Tatal nostru poate sa nu mai fie doar o expresie.

     Prin credinta in Dumnezeu, pocainta de pacate si increderea in Fiul lui Dumnezeu-Cristos, Mantuitorul, care a trait o viata perfecta in locul nostru si S-a lasat executat , luand tot raul meu si al tau asupra Sa. Din clipa cand i-am vorbit si am declarat credinta noastra in public sau privat, suntem infiati, devenim copii legitimi mostenitori cu Dumnezeu, nimic si nimeni nu ne mai poate smulge din mana Lui. De aici, ca in orice alta relatie personala, urmeaza un timp de cunoastere.. Incepi sa Ii distingi vocea in mintea ta, o voce blanda dar ferma, o voce care incurajeaza, aduce speranta, niciodata teama, ingrijorare, rusine, condamnare.. 

     Acum sa vorbim un pic despre Tatal nostru..

Suntem numiti copii, fii de Dumnezeu, iar Mantuitorul nostru a spus de nenumarate dati ca Dumnezeu este Tatal nostru. Asta e clar. 

  

    Dar Il vedem noi ca si Tata? Putem noi concepe ca El s-ar putea sa fie altfel decat un tata pamantesc, decat tatal meu si al tau? Putem sa ne deschidem mintea si sa procesam ideea ca Cel care a proiectat conceptul de ‘tata’ este Tatal perfect? 

     Acum, stiind ca avem un Tata perfect, ti-ai trait tu copilaria spirituala? Sau te-ai trezit , de mic sau de adult, intr-o relatie cu Tatal tau in care El si ceilalti credinciosi se asteptau ca tu, copil abia nascut prin credinta, sa te porti ca un om mare? 

    Ti-au prezentat o Persoana si ti-au spus ca e Tatal tau din cer, ti-au spus cum sa te porti fata de El, sa nu cumva sa Il superi, ca e ca un foc mistuitor. Ai primit un set de reguli si un anturaj de oameni ‘binevoitori’ , care sa supravegheze comportamentul tau si sa iti corecteze greselile. Ai fost invatat sa nu iesi vreodata din Casa, ca afara e bau-bau si, daca ai iesit, esti pe cont propriu, copile, cu destinatia aproape sigura-Iadul. Ca, stii tu, nu merge oricum cu Tatal. 

    Sarman om, tu de fapt ai fost impiedicat de alti sarmani oameni sa faci cu adevarat cunostinta cu Tatal tau din Cer. Nu ai fost lasat sa traiesti cu El miraclolul nasterii din nou: sa te trezesti intr-o lume noua, sa experimentezi o dragoste nemaiintalnita, satisfacatoare, sa te simti in siguranta perfecta, sa ganguresti primele rugaciuni, sa incepi sa distingi vocea Tatalui pana o recunosti dintr-o mie de voci, sa iei prima cazatura si sa simti prima mangaiere divina, sa faci boacanele copilaresti, sa inveti din greseli, sa Ii vorbesti Tatalui in libertate si El tie, sa iti descoperi gusturile si sa descoperi cine esti, in timp ce El iti transforma caracterul. 

    Cel mai important rol al copilariei este ca atunci se pune baza relatiei viitoare intre parinte si copil. Ei , din prima clipa cand se intalnesc, incep sa se cunoasca unul pe altul. De prima data cand copilasul ia in manuta degetul tatalui.. 

    Tatal isi accepta copilul si il iubeste neconditionat, il invata ce este bine si ce este rau pentru el, il asculta si cand vorbeste tampenii, il apara, il incurajeaza sa creeze, il imbratiseaza fara motiv si niciodata, niciodata nu il reneaga. 

  

      O veste si mai buna? Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a 135790008654300000a sanse. Poti oricand, in orice minut, sa te rededici Lui. Poti incepe chiar de acum o relatie cu El care sa treaca prin toate stadiile cresterii spirituale, incepand cu copilaria. 

        Vino acum la El, fix cum esti si spune-i, fara frica: „Tata, nu am avut inca sansa sa imi traiesc copilaria dupa ce m-am nascut din nou. Nu sunt om mare inca, si as vrea sa nu ma mai prefac ca sunt. Vreau sa te cunosc exact cum vrei Tu sa mi te descoperi.”

          Acum, bucura-te de tot ce descoperi, lasa-te ingrijit si invatat direct de El, adora-L si lasa-te iubit, El nu iti cere nimic acum, copile, decat sa Il iubesti. Si stim ca nu poti iubi pe cineva fara sa il cunosti. Nu vrea sa te prefaci ca Il iubesti, sau sa canti pentru ca se canta, sa dai pentru ca se da. Ci inima ta sa arda dragostea pentru Tatal tau.

     Mi-a fost groaza sa Ii spun, sa recunosc ca , de fapt, nu Il cunosc si, prin urmare nu pot sa spun: „Tata , te iubesc”. Dar am indraznit, cu groaza de focul mistuitor, am indraznit dupa 25 de ani de religie sa ii spun in Fata ca nu Il iubesc. 

Ca vreau sa Il iubesc , dar nu pot. 

Nu m-a mistuit, ci, pentru prima data am simtit ca vorbesc , comunic cu El in mod real. Eram eu, fara rugaciuni compuse, fara zile de post in spate, fara o atitudine de fortata reverenta, fara nimic ascuns si El- Maretul Imparat, Dragostea pura si adevarata, Tatal desavarsit care iubeste sinceritatea si curajul nebun al credintei. Noi doi si nimic altceva.   

    De atunci, imi traiesc copilaria, bucuria, inocenta, protectia, relaxarea si iubirea copilariei. Incet, incet, devin om mare si voi primi responsabilitati cand Tatal meu va considera ca e momentul. 

       Dar stiu ca baza credintei mele este pusa, relatia mea cu Tatal a devenit solida si credinta mea creste tot mai mult. 

       Nu te teme, revendica-ti dreptul la copilarie . Doar asa vei ajunge un om mare , folositor in Marea Trimitere. 

  


„Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia Cerurilor este a unora ca ei. ” Isus Cristos





Dia 


Anunțuri