Niciodată nu este destul. Nu suntem destul. Nu facem destul. Nu avem destul. 

Senzația asta de insuficiență ne sufocă. 

Nu suntem îndeajuns de harnici, credem. Sau de arătoși, descurcăreți, inteligenți. Nu suntem destul de sfinți. 

Nu avem resurse suficiente, de timp, de bani, de energie. 

Acum, cine oare  pune condițiile? Cine decide cât de mult tre’ să avem și cât de buni să fim ca să fie destul? Societatea? Vecinul? Familia? Tu singur/ă? 

Îți spun eu cine decide cât e destul. Cel care te-a creat, Făcătorul tau: Dumnezeu. 

Cât spune El că este suficient să faci ca să fie bine? Știi cât? Nimic.

„Harul Meu îți este îndeajuns”. Căci puterea Mea se manifestă în slabiciunea ta. El te cheamă azi la odihnă, omule. 

Odihnește-te în iubirea Sa față de tine, exact așa cum ești și încrede-te în El cu tot ce nu poți controla: job, sănătate, alți oameni. 

Fă doar ce poți. Dintr-un loc de odihnă, relaxare și încredere în Tatăl tău ceresc. Umerii Lui sunt destul de puternici să îți poarte îngrijorarea. 

Ești destul. Ești om iubit de Dumnezeu. Crede în El, în fiecare clipă. Lasă-L să ducă ce ai cărat până acum pe umerii-ți obosiți. El poate și vrea.

Anunțuri