Screen-Shot-2015-07-27-at-9.24.01-AM

 

 

Stam in parc, eu si ea. Barbatii nostri stau mai incolo, cu alti baieti. Ne uitam cu dragoste la fetita ei, care acum incepe sa se tarasca. Gingasa, sfioasa, dulce, frumoasa copila exploreaza lumea inconjuratoare cu manutele si ochisorii ei albastri.
„Stii?”, spune prietena mea. „Daca fiica mea mi-ar spune cand creste ca este gay, nu m-as supara. As iubi-o la fel de mult si as sustine orice decizie pe care o ia.”
Ma uit la ea brusc, zambesc politicos, dar mintea mea de pocaita incepe sa intre intr-o semi-panica,  simt cum respir mai repede, in timp ce ma gandesc ce as putea sa spun.
Sa fii okay cu faptul ca a ta odrasla alege sa traiasca un stil de viata pacatos? Sa nu incerci sa o aduci pe calea cea buna si sa o salvezi de flacarile iadului? Care-i faza? Nu inteleg.
Ghicind pesemne ce se petrece in capul meu, prietena mea zambeste intelegator, dar ferm, lasandu-ma sa inteleg ca stie ce vorbeste. Nu stiu ce am bolborosit pe acolo, inainte sa schimbam subiectul.
A trecut ceva vreme de atunci. Daca as intoarce timpul inapoi, prima mea reactie ar fi altfel. As pune alte intrebari in mintea mea. Cum ar fi:
*Ce fel de dragoste este asta care planuieste sa ofere acceptare totala indiferent de deciziile copilului?
*De ce ma deranjeaza stilul de viata gay? Ce legatura are cu mine personal?
*De ce cred ca homosexualitatea este un defect/boala care poate/trebuie sa fie corectata?

Orice roman care simte ca ii fierbe sangele in vine la gandul paradelor oamenilor gay ar trebui sa isi puna intrebari de genul celor de mai sus.
Totusi, este important ca raspunsul sa nu fie „Scrie in Biblie ca homosexualitatea e pacat.”

De ce?
-In primul rand, nu toti oamenii isi traiesc viata dupa regulile extrase de alti oameni din Cartea Sfanta a crestinilor.
-In al doilea rand, pacat este sa judeci pe altii, cand stim cu totii ca tu insuti nu poti sa te tii fara pacat macar o zi. Chiar daca te opui lui si iti ceri iertare, tot pacat ramane.
-In al treilea rand, pacatul a fost de fapt exterminat la cruce; problema a fost rezolvata. Liderii crestini, insa, il tin in viata pentru a putea manipula si exploata oamenii prin frica.

Am propriile mele concluzii, la care am ajuns singura atunci cand am ascultat de inima mea, in loc sa ma iau dupa doctrinele otravitoare plantate in mintea mea de Biserica:

Nu este nici o diferenta intre valoarea unui crestin si a unui homosexual. Singurul care vede diferente este omul care nu asculta de propria inima, ci urmeaza invataturi instigatoare la ura si separare. Daca oamenii homosexuali se nasc asa sau nu, nu e treaba mea. Nu e treaba altui om decat a lor.  Homosexualitatea nu este o BOALA. Sa acceptam oamenii gay inseamna un pas imens spre unitatea in diversitate, spre schimbare in bine, spre civilizatie, spre progres.

Cum se trateaza oamenii homosexuali?
Cu respect, cu dragoste, cu acceptare, iar, daca ei chiar ne deranjeaza iluzia (ca noi am fi normali si ei nu), putem fi indiferenti si dezinteresati fata de ei.

E timpul sa lasam in urma mentalitatea ulitelor, sa imbratisam noul, sa nu mai credem ca libertatea lor afecteaza libertatea noastra, sa respectam dreptul innascut al oamenilor de a fi cine doresc ei sa fie.
E timpul sa nu ne mai temem de cei diferiti de noi.
E timpul sa nu ne mai temem.

Anunțuri