Căutare

esticeeaceesti

Despre libertatea de a fi liber

Ne-am trait copilaria? 

   Sa fii copil din nou.. Ce entuziasm, ce incredere, ce spirit puternic, nezdrobit inca de dezamagiri, cata curiozitate si curaj nebunesc! Eram neinfricati. Bucurie, joaca, rasete cu toata fiinta! Aveam tovarasi de joaca, eram toti copii plini de imaginatie si energie, cetateni in lumea noastra, a copiilor, unde micile rautati erau uitate repede si unde ne placea sa ramanem pana noaptea, cand strigau parintii dupa noi: „Hai in casa, ma, ca nu ai mancat nimic toata ziua!”     Nu a fost usor sa fie zdrobit copilul din noi.A luptat sarmanul cat a putut, si a fost aproape ucis in anii marcanti ai unei adolescente in Romania. Inca mai traieste in inimile unora dintre noi, inca mai respira si mai trage o privire ‘afara’ , dar se retrage ingrozit si se acunde inapoi in adancul inimii, de teama de a nu fi iar ranit. 

   Da, se ascunde dupa chipuri sterne, ochi goi de viata, trupuri care au intrat intr-o transa , programati doar sa existe, sa supravietuiasca, sa traiasca in limitele impuse de societate- limite care creaza un model de comportament general, din care nimeni nu poate iesi, daca nu vrea sa fie anihilat de restul. 

   Nici bucuria noastra nu mai e bucurie, nu vrem sa fim considerati nebuni, nu?Ah, copii chinuiti ce suntem! 

   Vestea buna? Copilul din noi, din fiecare, este inca viu si noi putem fi iar niste copii ..

   Cum? Ei bine, avem un ‘Tatal nostru care esti in ceruri’.

    Dumnezeu este cu adevarat Tatal nostru poate sa nu mai fie doar o expresie.

     Prin credinta in Dumnezeu, pocainta de pacate si increderea in Fiul lui Dumnezeu-Cristos, Mantuitorul, care a trait o viata perfecta in locul nostru si S-a lasat executat , luand tot raul meu si al tau asupra Sa. Din clipa cand i-am vorbit si am declarat credinta noastra in public sau privat, suntem infiati, devenim copii legitimi mostenitori cu Dumnezeu, nimic si nimeni nu ne mai poate smulge din mana Lui. De aici, ca in orice alta relatie personala, urmeaza un timp de cunoastere.. Incepi sa Ii distingi vocea in mintea ta, o voce blanda dar ferma, o voce care incurajeaza, aduce speranta, niciodata teama, ingrijorare, rusine, condamnare.. 

     Acum sa vorbim un pic despre Tatal nostru..

Suntem numiti copii, fii de Dumnezeu, iar Mantuitorul nostru a spus de nenumarate dati ca Dumnezeu este Tatal nostru. Asta e clar. 

  

    Dar Il vedem noi ca si Tata? Putem noi concepe ca El s-ar putea sa fie altfel decat un tata pamantesc, decat tatal meu si al tau? Putem sa ne deschidem mintea si sa procesam ideea ca Cel care a proiectat conceptul de ‘tata’ este Tatal perfect? 

     Acum, stiind ca avem un Tata perfect, ti-ai trait tu copilaria spirituala? Sau te-ai trezit , de mic sau de adult, intr-o relatie cu Tatal tau in care El si ceilalti credinciosi se asteptau ca tu, copil abia nascut prin credinta, sa te porti ca un om mare? 

    Ti-au prezentat o Persoana si ti-au spus ca e Tatal tau din cer, ti-au spus cum sa te porti fata de El, sa nu cumva sa Il superi, ca e ca un foc mistuitor. Ai primit un set de reguli si un anturaj de oameni ‘binevoitori’ , care sa supravegheze comportamentul tau si sa iti corecteze greselile. Ai fost invatat sa nu iesi vreodata din Casa, ca afara e bau-bau si, daca ai iesit, esti pe cont propriu, copile, cu destinatia aproape sigura-Iadul. Ca, stii tu, nu merge oricum cu Tatal. 

    Sarman om, tu de fapt ai fost impiedicat de alti sarmani oameni sa faci cu adevarat cunostinta cu Tatal tau din Cer. Nu ai fost lasat sa traiesti cu El miraclolul nasterii din nou: sa te trezesti intr-o lume noua, sa experimentezi o dragoste nemaiintalnita, satisfacatoare, sa te simti in siguranta perfecta, sa ganguresti primele rugaciuni, sa incepi sa distingi vocea Tatalui pana o recunosti dintr-o mie de voci, sa iei prima cazatura si sa simti prima mangaiere divina, sa faci boacanele copilaresti, sa inveti din greseli, sa Ii vorbesti Tatalui in libertate si El tie, sa iti descoperi gusturile si sa descoperi cine esti, in timp ce El iti transforma caracterul. 

    Cel mai important rol al copilariei este ca atunci se pune baza relatiei viitoare intre parinte si copil. Ei , din prima clipa cand se intalnesc, incep sa se cunoasca unul pe altul. De prima data cand copilasul ia in manuta degetul tatalui.. 

    Tatal isi accepta copilul si il iubeste neconditionat, il invata ce este bine si ce este rau pentru el, il asculta si cand vorbeste tampenii, il apara, il incurajeaza sa creeze, il imbratiseaza fara motiv si niciodata, niciodata nu il reneaga. 

  

      O veste si mai buna? Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a 135790008654300000a sanse. Poti oricand, in orice minut, sa te rededici Lui. Poti incepe chiar de acum o relatie cu El care sa treaca prin toate stadiile cresterii spirituale, incepand cu copilaria. 

        Vino acum la El, fix cum esti si spune-i, fara frica: „Tata, nu am avut inca sansa sa imi traiesc copilaria dupa ce m-am nascut din nou. Nu sunt om mare inca, si as vrea sa nu ma mai prefac ca sunt. Vreau sa te cunosc exact cum vrei Tu sa mi te descoperi.”

          Acum, bucura-te de tot ce descoperi, lasa-te ingrijit si invatat direct de El, adora-L si lasa-te iubit, El nu iti cere nimic acum, copile, decat sa Il iubesti. Si stim ca nu poti iubi pe cineva fara sa il cunosti. Nu vrea sa te prefaci ca Il iubesti, sau sa canti pentru ca se canta, sa dai pentru ca se da. Ci inima ta sa arda dragostea pentru Tatal tau.

     Mi-a fost groaza sa Ii spun, sa recunosc ca , de fapt, nu Il cunosc si, prin urmare nu pot sa spun: „Tata , te iubesc”. Dar am indraznit, cu groaza de focul mistuitor, am indraznit dupa 25 de ani de religie sa ii spun in Fata ca nu Il iubesc. 

Ca vreau sa Il iubesc , dar nu pot. 

Nu m-a mistuit, ci, pentru prima data am simtit ca vorbesc , comunic cu El in mod real. Eram eu, fara rugaciuni compuse, fara zile de post in spate, fara o atitudine de fortata reverenta, fara nimic ascuns si El- Maretul Imparat, Dragostea pura si adevarata, Tatal desavarsit care iubeste sinceritatea si curajul nebun al credintei. Noi doi si nimic altceva.   

    De atunci, imi traiesc copilaria, bucuria, inocenta, protectia, relaxarea si iubirea copilariei. Incet, incet, devin om mare si voi primi responsabilitati cand Tatal meu va considera ca e momentul. 

       Dar stiu ca baza credintei mele este pusa, relatia mea cu Tatal a devenit solida si credinta mea creste tot mai mult. 

       Nu te teme, revendica-ti dreptul la copilarie . Doar asa vei ajunge un om mare , folositor in Marea Trimitere. 

  


„Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia Cerurilor este a unora ca ei. ” Isus Cristos





Dia 


Anunțuri

Se simte in aer trezirea

   Pe zi ce trece sunt tot mai convinsa ca Dumnezeu va trezi Romania prin oameni simpli, sinceri, fara pregatire teologica, fara pozitie inalta in ierarhia bisericeasca, imperfecti, care nu se mai identifica in nici o religie, marginalizati si limitati de oamenii care nu ii inteleg, dar in inima carora arde dorul si dragostea pentru Cristos si pentru cei pierduti.    Cand noi vom avea curajul si nebunia biblica sa ne luam autoritatea si responsabilitatea pentru sufletul nostru din mainile omului si sa o punem in Mainile Sfinte, cand focul din inima va fi prea puternic ca sa ma rezistam sub limitele impuse de omul speriat si necutezator , cand ne vom lua ochii de la cele pamantesti si ni-i vom ridica sa Ii intalneasca pe ai Lui, atunci Dumnezeu va lucra. Slava este a Lui cand doar El este raspunzator de misiunea ta, El nu isi imparte gloria cu nici o biserica, nici un cult, nici un episcop sau pastor.

    El trebuie sa fie, a fost, este si va fi autoritatea suprema care ne invata, ne schimba, ne indruma, ne cearta, ne mangaie si ne invredniceste sa lucram in ogorul Sau.

   Da, va folosi oamenii care s-au lasat eliberati de Harul datator de viata, cei care au facut pasul pe apa din barca religiei si care se lasa modelati direct de Olarul.


    De ce nu prin cei pregatiti si invredniciti de aprobarea cultului sau episcopiei? 


     Parerea mea: nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca dansii sunt ocupati. Ocupati sa se asigure ca cei din biserica isi traiesc corect viata, ocupati sa mustre, sa laude, sa indrume , sa invete pe enoriasi, sa gaseasca tot felul de metode sa ii motiveze sau sa ii ajute sa fie mai buni ca cei de afara.


    Si cei de afara, de dincolo de usile bisericii? Mor cu miile in nestiinta. 

     De ce? Pentru ca cei MANTUITI DEJA se chinuie zi de zi sa nu pacatuiasca si, nereusind, nu se simt vrednici sa mearga sa evanghelizeze sau , mai rau, merg cu pretentia falsa ca sunt mai buni in vreun fel decat cel pacatos si sunt, astfel, fara succes in lupta pentru suflete. 


   Vine trezirea, dar in stilul lui Dumnezeu, pe care il remarcam pe tot parcursul Scripturii: prin oameni lepadati de oameni care nu mai au nimic decat pe Dumnezeu. Deci au totul si nimic de pierdut. 

    Vine trezirea spirituala aRomaniei! Nu mai este mult. Daca nu vei vrea sa te lasi atras in vartej, bine ar fi daca nu vei tine legati pe altii.


Dia

Poezia nr 2

„Nu am sperat vreo clipa ca m-ai putea iubi
Cand tot ce-n jur vazut-am erau doar fete sfinte.
Credeam ca stiu ce-i Harul, dar nu-l puteam primi
Caci ale mele haine murdare sunt, Parinte.

A condamnarii voce striga cu indarjire    
In inima-mi firava, ranita de pacat
Iar a dreptatii strigat cerea indreptatire
Pentru a sta-n prezenta Acelui Preacurat.

Stiam despre iubirea-Ti, stiam ca esti puternic,
Stiam ca Tu, prin oameni, infaptuiesti minuni.
Dar nu prin mine, Doamne, caci stii ca sunt nevrednic.
Vezi ce curati sunt ceilalti? Ei merita cununi!

Cum as putea eu, oare, vreodata sa primesc
Putere din puterea-Ti? Cand nici o zi nu pot
sa nu traiesc prin fire, sa nu pacatuiesc?
Azi sunt satul de lupta, si vreau sa-mi fii Tu tot!!”

Tu n-ai stat mult pe ganduri, Isuse, ci-ai raspuns
Cu vocea-Ti blanda, ferma, ce-o cunosteam prea bine
Insa, cu-atatea rele facute in ascuns,
O ignoram caci, Doamne, ma ascundeam de Tine. 

Si-mi spui ca nici o clipa Tu nu ai fost departe..
Si-ncepi sa-mi spui ce-i Harul si cum l-ai proiectat..
Cu ochii plini de lacrimi, aud ca NU prin fapte
Ci numai prin credinta sunt liber de pacat.

Cum toata rugaciunea-mi, postul si darnicia                                                   Sau lupta cu pacatul de-aici, de pe pamant
Nu-mi dau vreodata dreptul sa-mi arat vrednicia
In fata Celui care e sfant, de trei ori sfant.

Cand faurit-ai Harul, ai prevazut, Parinte,
Si firea schimbatoare a tot ce nu-I divin.
Si-ai spus ca nici o vina nu-Ti mai aduci aminte
Caci Tu, cand salvezi lumea, salvarea-i pe deplin.

Ah, pace nesfarsita, cadou desavarsit
Platit cu pret de sange neintinat de vina!
Ce Dumnezeu e-Acela Ce-n chinuri a murit
Ca eu – nimic cu suflet- sa fiu numit „lumina”!?!?

Nu, nu pe-o viata sfanta, lipsita de cadere
Imi bazez vesnicia ( si stiu ca merg in Cer!)
Ci pe-al Lui Har pe care Il da azi cu placere
Oricui care-ndrazneste sa depinda de El. 

Dia 

Sa nu mai numim abuzul spiritual- „mustrare in dragoste”..

    Nimeni nu poate judeca pe altul decat dintr-o pozitie de sfintenie. Si stim ca nici un om pe pamant nu este liber de puterea pacatului.
    Doar un om care se vede destul de bun in fata lui Dumnezeu si a oamenilor are curaj sa stea in fata altora si sa le stabileasca standarde de viata, sa ii trateze cu superioritate spirituala, sa ii critice, sa ii ameninte cu Iadul, sa ii invete cum sa fie sfinti ..
Doar dintr-o pozitie de sfintenie un om are curajul sa ii spuna altuia ca nu isi traieste pocainta cum trebuie. Doar dintr-o mandrie nebuneasca un om poate sa priveasca pe cineva ca fiind mai pacatos ca el.

    Nimeni, nimeni nu este mai sfant ca tine, omule.Nimeni nu este mai credincios si nimeni nu duce o viata sfanta pe pamant. Este imposibil.
   Cine pretinde asta, cu cuvinte sau fara, se inseala singur si inseala pe altii.

    Un lider adevarat este transparent, isi recunoaste cu onestitate umanitatea si natura adamica, recunoste ca doar Harul lui Dumnezeu il tine si nu pune pe umerii oamenilor poveri pe care nici el nu le poate duce. Poveri pe care deja Isus le-a iertat. Un lider demn de ascultat este un om care inspira si nu baga descurajarea in inima oamenilor, un om care isi recunoaste dependenta totala de Cristos si care iti respecta unicitatea si valoarea de om iubit si iertat prin Cristos.

    Hai sa nu ne mai raportam la standardul exterior pe care il etaleaza liderii crestini azi. Nu vom ajunge niciodata sa fim asa de sfinti ca o imagine exterioara a cuiva.
    Hai sa nu mai acceptam sa fim clasificati in ‘asta-i pocait’ si ‘asta-i cazut’ ..
    Hai sa nu mai lasam pe altii sa ne judece dupa ‘roadele’ noastre, pentru ca ei sunt oameni si poate nu stiu ca roadele sunt rezultatul lucrarii Duhului Sfant lasat liber sa schimbe, ca roadele cer timp ca sa fie vizibile. Roadele nu sunt: mers la biserica, slujit in fata, copii multi, par nevopsit, lipsa machiajului si a podoabelor.
    Duhul sfant nu se ocupa cu lucruri exterioare, ci cu profunzimea caracterului nostru. Slujba Lui e sa ne faca folositori in castigarea de suflete, nu nimicurile astea. El ne curateste dinauntru spre afara si ne face : iubitori, plini de pace, bucurosi, rabdatori, blanzi, generosi, statornici, buni sau stapani pe trupul nostru.
    Astea sunt roade adevarate pe care noi nu le putem rodi, celelalte legate de exterior sunt in puterea noastra, deci irelevante si nefolositoare.

    Hai sa iesim din piesa asta de teatru in care protagonistii care au reflectoarele pe ei se prezinta in cea mai buna lumina iar noi, undeva in spate, facem parte din decor fara a avea vreodata o contributie sau un cuvant de spus.
    Hai sa pasim in lumea reala, in care Eroul este Cristos, El este lumina si El reflecta prin noi dragostea si adevarul inspre lumea intunecata. El ne priveste pe fiecare cu aceeasi ochi, stie ca suntem nimic si nu putem aduce nici o contributie de la noi insine. Ne da fiecaruia sansa sa avem un rol, in scenariul scris de Tatal: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

    Mesajul Lui este un mesaj de dragoste si impacare, hai sa il transmitem asa cum este!
    Hai sa avem increderea ca Duhul Sfant va convinge oamenii ca sunt pacatosi, ii va invata sa traiasca curat, va pune in ei o sete de Cuvant, le va pune in inima dorinta sa se boteze , sa faca parte dintr-o biserica sau nu.

    Noi NU suntem chemati sa conducem , sa criticam, sa convingem sau sa judecam pe nimeni.
    Doar sa iubim pana la moarte si sa aratam cu degetul spre cruce.
Nu putem sa judecam, nu din pozitia noastra. Nu putem judeca atunci cand noi insine pacatuim in fiecare zi. Nu putem decat, cu smerenia cuvenita celui ce L-a intalnit pe Cel Preasfant, sa le spunem oamenilor ca suntem iubiti cu totii , ca avem un Mantuitor, ca , prin jertfa Lui suntem facut vrednici sa mostenim Cerul si sa ne adapostim in fiecare zi la pieptul Celui ce ne iubeste.

    Haide, Romanie, sa ne revendicam dreptul de a ne supune viata doar Celui ce S-a jertfit pentru noi si sa scuturam orice alta stapanire de pe umerii nostri. Haide sa fim liberi sa ne bucuram in credinta ca suntem iubiti inainte si fara sa fim perfecti. Hai sa ne bucuram de libertatea de a gandi pentru noi, hai sa ne lasam in sfarsit calauziti de Duhul Sfant care locuieste in noi de cand ne-am impacat cu Tatal.
    Haide sa fim dependenti doar de Regele nostru , Cel care spune ca oile Lui Ii cunosc vocea, toate oile.. Fara diferente, fara nepotisme.

    Haide sa dam navala in imparatia intunericului si sa o cucerim cu dragostea care ne sta la dispozitie! Haide sa realizam ca suntem liberi, liberi sa gresim, liberi sa crestem , liberi sa iubim si liberi sa actionam! Haide sa ne acceptam asa cum suntem, in neputinta noastra, sa acceptam ca toata viata vom avea caderi iar de unele lucruri nu vom scapa niciodata !
    Hai sa intelegem ca smerenia nu inseamna sa asculti ce te invata alt om ca ar fi mai bine pentru tine, SMERENIA INSEAMNA SA ACCEPTI CA NICI O FAPTA NU TE FACE VREDNIC SI CA FARA CRISTOS SI JERTFA LUI ESTI NIMIC , INSA -ASCUNS IN EL- ESTI FIU CU DREPTURI DEPLINE SI ACCES LA RESURSE SUPRANATURALE, MOSTENITOR AL CERULUI.
    Sa nu mai asteptam sa ajungem la o anumita stare de sfintenie ca sa incepem sa aducem roade.        Nu noi aducem roade, Duhul Sfant o face prin noi. Cand suntem liberi sa fim cine suntem-pacatosi iertati, oameni imperfecti, robi infiati- avem un pod de trecere spre cei care inca nu au acceptat darul Harului.
    Vei vedea ca oamenii, tratati de la egal la egal( asa cum e normal) vor fi mai deschisi sa te asculte. Si, mai ales, cand tu ii vei chema la Dumnezeul iubirii, la o RELATIE reala si sincera cu Cel care sigur deja sopteste inimii lor cuvinte de dragoste , ei vor reactiona, vor fi atrasi, oamenii tanjesc dupa iubire neconditionata de performanta, tanjesc dupa semnificatie!
    Cand nu ii vei mai chema la un regim de supunere fata de oameni, la o schimbare brusca si radicala a caracterului lor pentru a putea parea ‘ credinciosi’ , la o renuntare spontana la vicii si dependente vechi de ani de zile si la o viata de scrutinizare aproape constanta..
Ei bine, oamenii vor da navala. Vor auzi Vestea Buna, vor gusta ce bun este Domnul, vor incepe sa vorbeasca cu El, Duhul Sfant ii va convinge de orice trebuie modificat in viata lor, apoi vor veni roadele.
   

    Ah, Romanie, trezeste-te si scutura lanturile care te tin. Traieste libertatea pentru care s-a platit un pret inestimabil!

    Vino acum, crestinule, asa cum esti, arunca orice masca si lasa-te folosit, lasa-te iubit in imperfectiunea ta, lasa-te condus doar de noua ta constiinta. Fii credincios in „neinsemnata” slujba a cotidianului si vei primi tot mai multe responsabilitati. Pregateste-te pentru o revarsare de Har si minuni cum nu a mai vazut tara noastra. Suntem multi cu flacara libertatii in Cristos in suflet!

    A venit momentul.
    Nu te incapatana sa stai in atipire. Azi. Acum. Hopa sus.
 

Prin Har, nu prin Fapte.

WorshipGraphic3

    Nu, nu exista religie pe lumea asta in stare sa faca transformari drastice si permanente in bine in caracterul nostru! Nu exista carte, serie de predici, nu exista seminar sau plan bine pus la punct de schimbare pozitiva a caracterului , nu exista psiho-terapeut sau metoda de meditatie capabile sa schimbe inima intr-o inima curata, ca de copil.
    Astea sunt vesti rele, pentru ca noi, urmasii lui Cristos, nu ne dorim ceva mai mult decat sa fim ca El.
Vorbesc din pozitia unui om care a practicat religia penticostala de cel putin 25 de ani si pot declara ca nimic din ce am practicat (nu am baut, fumat, nu am purtat accesorii, nu mi-am vopsit parul sau unghiile, nu am dansat sau mers in vreun club de noapte, am purtat fusta si batic la biserica, am postit regulat, am recitat poezii in biserica, am dat zeciuiala, am ascultat de pastori si lideri, nu am spus vreo injuratura, am considerat mersul la biserica obligatoriu s.a.m.d) nu a reusit sa ma faca o persoana buna in esenta mea, nu a reusit sa imi schimbe defectele caracterului meu, cu alte cuvinte: cine sunt cand nu ma vad oamenii.
Spun astea pentru ca nimeni sa nu creada vreodata ca- atunci cand vorbesc despre religie- nu stiu ce vorbesc
    Religia ma ajuta sa zambesc, sa fiu amabila, sa fac fapte bune, sa fiu prietenoasa, sa respect oamenii. Atat. Un set de reguli morale care ma faceau o persoana agreabila.

    Dar stai, alte religii nu fac la fel? Am intalnit in Anglia budisti, nu sunt oameni mai draguti si mai de treaba. Am intalnit musulmance amabile, materne, darnice. Am intalnit un preot catolic plin de viata, entuziasm, prietenie.
Tot incercam, ne chinuim, cautam solutii,ne stabilim teluri, ne formam obiceiuri menite sa ne transforme in acei oameni statornici in bine, intelepti, plini de dragoste si indelunga rabdare. Acei oameni care stim ca trebuie sa fim. Acei oameni care tanjim sa fim.
Si vin eu si spun ca e imposibil. Da, este absolut imposibil ca omul sa isi schimbe singur sau cu ajutorul altui om INIMA. Esenta fiintei noastre.

    Iar pe acei care inca propovaduiesc ‘faceti cutare si cutare si veti culege roadele, veti ajunge la statura plinatatii lui Cristos’ ii banuiesc ca nu au curaj sa trimita pe oameni direct la Dumnezeu, nu au incredere in puterea de transformare a Duhului Sfant- SINGURUL CARE POATE SCHIMBA O INIMA INSELATOARE SI DE DEZNADAJDUIT DE REA.
    Da, intr-adevar, doar printr-o putere supranaturala inima mea si a ta se va schimba intr-un mod definitiv si permanent.
    Dupa inaltarea la cer a Regelui nostru ne-a fost trimis Duhul Sfant- Cel capabil si care are autoritatea sa ne calauzeasca in tot adevarul. Cel care face sa rodeasca semintele Cuvantului citit, Cel care ne mustra, ne invata, ne da capacitatea de a discerne binele de rau, ne inspira sa cream , ne transforma treptat, delicat, dar ferm si ireversibil.

    Da, ne-a fost trimis Duhul Sfant si nu un set de reguli.

    Trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca Dumnezeu nu Isi imparte slava cu nimeni, El nu va accepta ca transformarea ta sa fie rezultatul interventiei Lui impreuna cu tine. El + Tu? Cat tu incerci sa te schimbi singur, descurca-te! Dar nu vei fi multumit de rezultat.

    Pana nu te retragi, renuntand la normele si dogmle pe care se bazeaza credinta ta si pana nu capitulezi si nu recunosti ca esti incapabil sa te schimbi prin ‘discipline’ si reguli, pana nu Ii dai Lui responsabilitatea schimbarii tale, nu te astepta la o transformare permanenta in inima ta.

    Dar, vai, cand ai curajul sa iesi din barca sa renunti la tot, la toate convingerile ce credeai ca nu pot fi desfiintate, la obiceiurile tale, la imaginea ce o aveai despre Cine este Dumnezeu! Cand nu ai altceva stabil pe care te poti baza. Doar pe Cristos. Doar cu Rascumparatorul tau.
Atunci si acolo descoperi adevarata libertate: dependenta totala de Emanuel.
Acolo si atunci incepe adevarata viata. Cu noi goi de sinele nostru, de orice orgoliu si indreptatire aduse de practica, recunoscandu-ne incapacitatea de a ne salva singuri si nevoia disperata de un Salvator.

    Si care e cel mai frumos lucru? Nu trebuie sa simti ceva extraordinar, nemaiintalnit! Nu ne apare o aureola in jurul capului. Dimpotriva, totul e la fel. Dar diferit. Acum, de acum esti liber, esti un copil purtat pe brate si cresterea pana la maturitate va dura .. Stii? Poti incepe din locul unde esti chiar acum. Fii liber chiar de acum. Fii constient ca doar El te schimba, bucura-te, odihneste-te in adevarul asta. Traieste fiecare zi la rand, doar bucurandu-te in increderea deplina ca in timp ce mananci, dormi, mergi la scoala, legeni copilul, faci curat, muncesti de zor sau citesti, in timp ce te relaxezi si iti duci viata mai departe Duhul Sfant schimba ceva in tine.. Pentru ca I-ai dat voie, I-ai dat mana libera pe inima ta.j
Nu incerca sa ghicesti cum va lucra. Poate vei vedea ca inca esti invidioasa sau nervos, dar daca te concentrezi pe asta nu vei observa ca ti-a disparut stresul, sau ingrijorarea.. Este doar un exemplu. Lasa-te surprins, ai rabdare si nu incerca sa fortezi pe Duhul Sfant sa lucreze in modul tau sau ritmul care crezi tu.

    Si un ultim sfat (o lectie pe care eu am invatat-o greu) : nu mai asocia sentimentul de fericire cu prezenta Duhului Sfant. Fericirea este un SENTIMENT, la fel ca tristetea, mania, entuziasmul, frustrare, plictiseala, pasiune. Prezenta Duhului Sfant este o realitate invariabila, iar sentimentele tale sunt, ei bine, variabile..

    Dragul meu, draga mea. Este vorba de alegere.. Este vorba de cum dorim noi-credinciosii impacati cu Dumnezeu prin Cristos- sa ne traim viata pana nergem Sus.
Daca alegem calea comfortului spiritual vom ramane in ce stim si vom continua pe o cale a apatiei, fara roade, o cale in care toata energia noastra se duce in a face o treaba care de fapt apartine Altcuiva si devenim, astfel, nefolositori in lupta pentru mantuirea omenirii..

    Daca insa alegem calea renuntarii la orice complicatiune religioasa, dogmatica, orice filosofie sofisticata, la logica noastra umana in favoarea logicii DIVINE, la frica de parerea oamenilor sau teama de respingerea lor si daca renuntam la ideea ca am putea face ceva, orice pentru a deveni acceptabili inaintea lui Dumnezeu STIU cu toata convingerea ca Dumnezeu va interveni intr-un mod extraordinar, neasteptat.
Daca acceptam ca SUNTEM CUM SUNTEM dar Cristos a completat tot ce ne lipsea si noi acum suntem desavarsiti in ochii Tatalui DOAR PRIN ISUS , ei bine, de aici viata devine vrednica de trait. Din cauza ca nu mai lupti tu cu tine, lupta Duhul Sfant, tu esti liber sa traiesti cu o inima usurata de povara luptei nesfarsite si prin tot ce faci ii aduci slava Lui Dumnezeu. Incepi sa iubesti neconditionat, caci tu esti iubit asa, incepi sa nu mai fii sub presiunea de a parea perfect, incepe schimbarea facuta de El si nu de tine.

Psalm 51: 10 „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”
No, aia schimbare!

Dia

Captivi, in lanturi imaginare

       

    Oare doar eu am fost constransa sa imi tin personalitatea si esenta fiintei mele inchisa pentru a putea fi inteleasa si acceptata de semenii mei?

    Sa imi iau fata de cetatean umil inaintea functionarei de la primarie de semnatura careia depinde siguranta mea, sau fata de fiinta inferioara rasei umane inaintea unei doctorite cu tigara aprinsa in mana? Sa imi plec capul inaintea unei profesoare sadice si frustrate? Sa inghit ironia unei vanzatoare de la ghiseul de bilete RATB care imi raspunde flegmatic ? Sa imi iau fata de zambet pana la urechi ascultand o prietena care considera ca discutia este intotdeauna despre problemele si parerile ei? Sau fata de aprobare neconditionata inaintea prietenului care considera ca numai el are dreptate si mie imi ramane varianta sa il aprob sau sa stau ore intregi sa ma convinga ca la el e adevarul iar eu nu stiu nimic? Oare doar eu a trebuit sa ma imbrac hidos de fiecare data cand mergeam la biserica, pentru a nu fii scoasa in evidenta ca exemplu prost?

      Pentru a fi acceptata, pentru a supravietui unei copilarii si adolescente in Romania si in religia penticostala a trebuit, am fost nevoita sa ma adaptez. Sa devin una cu decorul, sa fac ceea ce se astepta de la mine. Sa fiu ceea ce isi dorea interlocutorul meu sa fiu. De ce? Pentru ca nevoia mea de acceptare era imperativa. Pentru ca de mica am gustat durerea respingerii. Pentru ca imi era goaza de singuratate. Sacrificam comfortul, dreptul meu la exprimare, libertatea mea pentru a nu supara, a nu deranja,a nu iesi in evidenta. Am devenit experta in deghizari..

      Nu ai nici o sansa sa fii tu insuti/insati si sa fii acceptat/a intr-o societate care obliga la acceptarea unui standard universal de frumusete si succes . Este imposibil. Da, sunt oameni care se razvratesc si se opun acestui sistem, dar ei sunt urmati de altii si creaza un curent in care ,din nou ,toti devin aproape identici. ( vezi generatia hippie, rock, emo, hipster). Iar simtul de individualitate si original dispare.

     Singura metoda de a fi tu este sa FII TU. Azi geeky/maine glamorous, azi cel mai vorbaret/maine mut, acum in culmea bucuriei/ in minutul urmator bosumflat, azi compozitor de muzica/ maine vanzatoare,acum mama/mai tarziu iubita, azi extrovertit/ maine introvertit.. Intelegi tu?  Tu nu esti ceea ce faci, nimeni nu poate inchide intr-o definitie simpla magnitudinea realitatii ca esti om, esti unic, esti puternic, luptator, artist.. Nici macar tu nu trebuie sa te definesti, pentru ca astfel, singur te limitezi.

     Acum ramane problema cu ceilalti. Cand tu incepi sa traiesti in libertatea de a fi om, de a te exprima liber, de a nu te mai camufla si de a-ti folosi aceeasi fata imposibil de prevazut , ei bine, oamenii vor fugi mancand pamantul. Te vor numi nebun, bolnav de bi-polar disorder, te vor ocoli pentru ca libertatea ta ii face sa se simta incomfortabil. Oamenii, in special romanii, nu accepta ceva pana nu il pot explica si pana nu ii pun o stampila. 

   Ei bine, asta este punctul unde toti ne impotmolim. Este urat sa fii vazut ca nebun, privit cu o atitudine de dispret suprem sau privit cu mila. Oricum ai intoarce-o, nu vei reusi sa te pastrezi in pozitia de liber si absolut fericit fara ceilalti..Din cauza asta, libertatea va veni cu gust amar pentru ca inima noastra tanjeste dupa dragostea adevarata. Si dragostea adevarata, zicea un om intelept, inseamna sa fii iubit pentru ceea ce esti in esenta ta. Daca nu esti iubit pentru cine esti cu adevarat, iubirea este la fel de falsa ca si personalitatea pe care o afisezi.

   Doua decenii jumate am stat in punctul asta.

   Pana am inteles secretul reusitei. Satisfacerea nevoii de acceptare dintr-o sursa nelimitata, sigura, neschimbata, neconditionata. Dumnezeu. Cel  despre care auzisem toata viata, dar de care intotdeauna mi-a fost frica sa ma apropii. Daca ai crescut in climat protestant vei stii ca deviza lor este „Dumnezeu este dragoste, dar este si foc mistuitor!!!” No, cum sa ma apropii eu de El in conditiile astea? Orice as fi facut, oricate reguli as fi urmat, nu ma simteam vrednica sa ma apropii cu incredere de El si sa accept dragostea asta.. 

   Dupa ce m-am rupt de tara mea pentru o perioada, si vreo cateva luni nu am stiut nici o biserica pe aici, am inceput sa realizez ca ,hey, Dumnezeu nu m-a traznit ca nu am mers la biserica, dimpotriva incepea sa miste ceva in inima mea. Am vazut ca, incredibil, ma pot ruga si acasa la mine, ca imi raspunde la rugaciuni nerostite, pe care le-am spus cu capul descoperit inainte sa dorm .. Hihi.. Am inceput sa vad oameni liberi care Il urmeaza pe El si care vorbeau in libertate, toti diferiti, toti cu personalitatea lor si fara un aer si un limbaj pios, prefacut, monoton. Am inceput sa Il caut pe Creator in mod direct, fara idei preconcepute. Si ce crezi? De fapt El era dragoste. Si El va fi dragoste pana la sfarsitul lumii. Mania Lui a fost satisfacuta la Golgota, cand Fiul Sau a fost mistuit in locul nostru. Si, intr-o zi, mania Sa va mistui pe oamenii care, desi au avut cea mai simpla si mai frumoasa Cale sa aleaga sa creada in El, au refuzat cu incapatanare. Relatia Lui cu noi , pana la sfarsitul lumii, se bazeaza pe noul legamant, si anume- pe Har, pe dragostea neconditionata, nesfarsita, statornica precum o stanca, satisfacatoare, care ne da siguranta vesniciei.

    Astfel, datorita lui Cristos , tot ce are un om de facut este sa creada in Creatorul lui, sa inceapa sa Il caute, sa Ii vorbeasca in intimitate . Semnul ca a intrat in contact cu Dumnezeu este ca omul respectiv simte ,ca niciodata inainte, faptul ca nu e curat. Nu te  simti murdar, decat in prezenta Cuiva curat. Cand omul isi cere iertare si declara cu voce tare ( singur sau de fata cu altii) ca de acum crede ca Fiul lui Dumnezeu a murit pentru pacatele lumii si ale lui, ei bine, de aici incepe viata.. Din punctul asta, sufletul tau este impacat cu Cel care l-a creat, de aici incolo, identitatea ta se schimba treptat in ceva unic, frumos si viitorul tau e garantat cu Cel in care ti-ai pus speranta.

    Nu este nimic mai complicat de atat. Singurul secret este credinta. Arma secreta spre o viata fericita pe pamant si dupa. Cand crezi pe Dumnezeu pe Cuvant, cand primesti promisiunile Lui, cand crezi ca te iubeste, cand stii ca esti acceptat asa cum esti si ca ai prezentul si viitorul asigurat, totul devine real. Dupa ce crezi, nu inainte. Iar credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, care nu se simt, in general..

   Si, ca sa inchei ce am inceput, singura cale spre libertatea de a fi tu insuti , omule, este sa iti revendici identitatea de copil de Dumnezeu, sa accepti dragostea care este deja acolo, la dispozitia ta si pe care nu trebuie sa o cersesti sau sa incerci sa o meriti cu fapte bune. Dupa ce ai acceptat-o , ea devine reala. Astfel, sufletul tau este linistit, in armonie cu Creatorul sau, destinul tau este unul sigur, nevoia ta de a fi cunoscut in profunzime si iubit fara conditii este satisfacuta , prietenia si dragostea dintre tine si Cel ce a murit ca tu sa traiesti fericit creste si , ei bine, devii invincibil.

   Nimic nu te va putea opri sa te exprimi, sa iubesti, sa creezi, sa traiesti cu adevarat. Pentru ca acum esti in siguranta. Acum esti iubit si acceptat asa cum esti. Acum nimeni nu te mai poate speria ca mergi in Iad daca ai murit fara sa iti ceri iertare sau daca nu prea ai facut milostenii. Din momentul in care accepti Scandalosul Har exact asa cum este, tot ce faci bun vine din convingerea ta si este primit. Si faci cu placere, pentru ca stii ca, esti liber si sa nu faci. Devii tu, cel care nu se mai identifica cu greselile si caderile lui, ci are o singura identitate: fiu preaiubit de Dumnezeu, privit ca desavarsit prin Har. 

    Devii liber. Nu te mira ca nu se predica asta in bisericile crestine din tara noastra. Oamenii liberi nu poti fi condusi si manipulati. Dorinta de a controla pe alt om este imbatatoare si periculoasa. Daca Fiul ne-a declarat cu adevarat liberi, oamenii nu au drept de conducere abuziva asupra noastra. Se poate conduce si fara manipulare.

Dia

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑